Retezat si neprevazut

Mi-am propus in acest weekend sa merg putin la munte cu prietenii. Am ales muntii Retezat ca si locatie, inca traseul exact nu il stiu.

In timp ce povesteam cu prietenul G. despre ce sa punem cu noi si cum sa facem pregatirile necesare, G. m-a intrebat:
- Tu vrei ca totul sa fie asa... la fix, sa avem chiar tot ce ne trebuie cu noi?

Aceasta intrebare mi s-a parut ca ascunde foarte mult adevar, si anume: pentru orice iesire din zona obisnuita de actiune si confort, omul vrea sa detina controlul si sa nu fie luat deloc prin surprindere.

Pelerina pentru ploaie, lanterna frontala, provizii multe, haine de schimb fara numar, bocancii sa nu aiba nicio fisura, rucsac mare pentru bagaje, dar si rucsac mic pentru drumetiile din afara zonei de campare, cortul sa aiba neaparat prelata suplimentara...ca daca vine ploaia...etc.

Daca nu putem merge cu doua masini atunci nu mergem; Cu ocazia!???, sa fim seriosi.

Daca omul nu are totul in control se simte vulnerabil. Neprevazutul nu trebuie sa ramana fara replica, de aceea omul cauta solutii pentru orice eventuala actiune a neprevazutului.

Dar oare nu vulnerabilitatea da acea nota de farmec actiunilor? Oare nu faptul ca suntem surprinsi poate placut, poate neplacut ne face sa ne aducem cu placere aminte de ce a fost?

Ce daca ma ploua? Ce daca intra apa in cort? Ce daca bâjbâi cautand noaptea lucruri in cort si nu am lanterna? Ce daca...?

De ce sa am totul in control? De sa ma simt Suveran?

De multe ori omul nu crede deoarece credinta presupune vulnerabilitate.